Ruletenburgul lui Dostoievski
Jucătorul (1866): cea mai bună carte despre ruletă, scrisă de un om care pierdea la ea, în douăzeci și șase de zile.

Dostoievski a dictat Jucătorul ca să-și plătească datoriile făcute la mesele din Wiesbaden și Homburg. Naratorul lui, Alexei, descrie cazinoul balnear, sistemele, certitudinea că o serie trebuie să se termine și senzația unui câștig ca iluminare, cu o exactitate pe care niciun matematician nu a îmbunătățit-o.
Împrejurările
În 1866, Dostoievski datora unui editor un roman până la 1 noiembrie, altfel pierdea pentru nouă ani drepturile asupra operelor sale. Pierduse mult la ruletă în stațiunile germane în 1863 și 1865, amanetându-și lucrurile și bijuteriile soției. A angajat o stenografă, Anna Snitkina, și a dictat Jucătorul între 4 și 29 octombrie, terminând cu câteva zile în plus. S-a căsătorit cu Anna anul următor. A continuat să joace până în 1871, apoi s-a oprit cu totul.
Ruletenburg
Orașul este Wiesbaden, Homburg și Baden-Baden la un loc: Kurhausul, promenada, familia rusă care trăiește pe datorie în așteptarea morții unei bunici. Scenele din cazinou sunt precise. Alexei descrie anunțurile crupieriloroameniCrupierPersoana care conduce jocul la o masă de ruletă.Citește tot →, tabloul de jocechipamentTablou de jocGrila de pariere tipărită pe masă. Se mai numește: masă, postav, pânză.Citește tot →, mizele, mulțimea de la masă, „sistemele” pe care jucătorii le urmăresc cu carnete și felul în care jucătorii vorbesc despre numere ca și cum ar avea intenții. Fiecare detaliu se potrivește cu paginile despre ruletă de pe acest site; cartea este o sursă primară.
Bunica
Marea scenă a romanului: Antonida Vasilievna, bunica bogată a cărei moarte o așteaptă familia, sosește la Ruletenburg într-un scaun purtat, este împinsă până la mese, pariază pe zeroroatăZeroSingurul buzunar verde, pe care nu îl acoperă niciun pariu pe șanse simple, pe duzină sau pe coloană; sursa avantajului casei. Se mai numește: un singur zero, 0.Citește tot → pentru că i s-a spus că plătește 35 la 1 și zero iese. Pariază din nou pe zero. Și iar. În două zile și-a pierdut cea mai mare parte din avere, insistând pe zero, sigură că trebuie să iasă, în timp ce rudele ei își văd moștenirea trecând peste masă pe un număr plinpariuNumăr plinUn singur număr, plătește 35:1.Citește tot → după altul. Este cea mai bună relatare ficțională a ceea ce face un pariu de 1/37 cu un om care l-a văzut ieșind o dată.
Câștigul lui Alexei
Spre sfârșitul cărții, Alexei câștigă două sute de mii de franci într-o singură noapte, mai ales pe roșupariuRoșuȘansă simplă pe cele 18 numere roșii. În franceză: rouge.Citește tot → și pe numere pline, într-o succesiune de pariuri descrisă rotire cu rotire. Simte, în clipa aceea, că a înțeles ceva: că poate controla roata prin voință. Câștigul este cheltuit și dispare în câteva pagini. Cartea înțelege că acel câștig a fost cel mai rău lucru care i se putea întâmpla, ceea ce este perspectiva clinică cu un secol înainte să existe o clinică.
Prima călătorie la stațiuni; câștigă, apoi pierde mult la Wiesbaden.
Din nou la Wiesbaden; pierde tot; scrie scrisori de cerșit; Crimă și pedeapsă este scris în parte în această stare.
Dictează Jucătorul în 26 de zile ca să respecte un contract.
Se căsătorește cu Anna Snitkina; pleacă în străinătate; joacă la Homburg, Baden-Baden și Saxon-les-Bains, pierzând de mai multe ori.
Ultimul joc consemnat, la Wiesbaden. Îi scrie Annei că s-a terminat. Așa este.
Cazinourile germane se închid. Jucătorul supraviețuiește meselor pe care le descrie.
De ce este cea mai bună carte despre ruletă
Pentru că nu explică nimic și le nimerește pe toate. Paginile de matematică de pe acest site spun că rotirile sunt independente, că sistemele remodelează sesiunile, nu valoarea așteptată, că un câștig este varianțămatematicăVarianțăO măsură a cât de larg se împrăștie rezultatele în jurul valorii așteptate. Mare pentru numărul plin, mică pentru șansele simple.Citește tot → și se simte ca pricepere. Dostoievski arată un om care crede contrariul fiecăruia dintre acestea, pe rând, din interior, și îl face pe cititor să simtă credința. Aritmetica îți spune ce este adevărat; romanul îți spune de ce asta nu este de ajuns.
Întrebări
A crezut în stăpânirea de sine: că un jucător calm nu poate pierde. Este iluzia controlului, iar el a descris-o mai bine decât oricine, în timp ce o avea.
Un amestec de locuri. Wiesbaden este modelul principal.
Scurtă: o seară lungă. Citește-o înainte de următoarea sesiune, nu după.
Pauză de umor

A descris perfect eroarea, crezând în ea. Asta este cartea.
Surse
- Dostoevsky, F. The Gambler.
- Frank, J. Dostoevsky: The Miraculous Years, 1865–1871.
- Kavanagh, T. M. Dice, Cards, Wheels: A Different History of French Culture.