Criteriul Kelly și ruleta
Criteriul Kelly îi spune unui jucător care are un avantaj cât să parieze. Pentru ruletă, răspunsul este clar: nimic.

Miza Kelly = avantaj / cotă. Cu un avantaj negativ, formula dă o fracțiune negativă, ceea ce înseamnă să nu pariezi. Criteriul rămâne util pentru a înțelege de ce jucătorii care căutau abateri își dimensionau pariurile așa cum o făceau și de ce toți ceilalți ar trebui să le dimensioneze după buget.
Criteriul
John Kelly (1956) a întrebat cum ar trebui să-și dimensioneze pariurile un jucător cu un avantaj cunoscut ca să maximizeze creșterea pe termen lung a bugetului de jocbaniBuget de jocSuma totală pusă deoparte pentru joc. Gestionarea bugetului înseamnă să decizi cât din el riști pe pariu și pe sesiune.Citește tot →. Răspunsul, pentru un pariu care plătește b la 1, cu probabilitatematematicăProbabilitateȘansa unui rezultat, de la 0 la 1 sau de la 0% la 100%. Un număr: 1/37 = 2,70%.Citește tot → de câștig p și probabilitate de pierdere q = 1 − p, este să mizezi fracțiunea f* = (bp − q) / b din buget. Un f* pozitiv înseamnă să pariezi acea fracțiune; zero sau negativ înseamnă să nu pariezi. Kelly lucra la Bell Labs, iar articolul lui, „A new interpretation of information rate”, a așezat problema în teoria informației a lui Claude Shannon: un jucător care primește ponturi pe o linie cu zgomot, la cote echitabile, își poate crește bugetul cel mult în ritmul în care linia transmite informație. În 1961, Leo Breiman a demonstrat că pariurile Kelly ajung, pe termen lung, înaintea oricărei strategii esențial diferite și ating un obiectiv fixat în aproape cel mai scurt timp.
Aplicat la ruletă
Pentru roșupariuRoșuȘansă simplă pe cele 18 numere roșii. În franceză: rouge.Citește tot →: b = 1, p = 18/37, q = 19/37; f* = (18/37 − 19/37)/1 = −1/37. Pentru un număr plinpariuNumăr plinUn singur număr, plătește 35:1.Citește tot →: b = 35, p = 1/37, q = 36/37; f* = (35/37 − 36/37)/35 = −1/1295. Fiecare pariu standard dă o fracțiune Kelly negativă, pentru că fiecare pariu are un avantaj negativ, iar miza optimă pentru creștere este zero. Kelly este o modalitate formală de a spune ce spune pagina despre avantajul casei: nu există nicio mărime la care un pariu cu valoare așteptată negativă să facă un buget să crească.
Unde s-a aplicat Kelly
Jucătorii care căutau abateri aveau un avantaj și o problemă de dimensionare. Jagger, familia García-Pelayo și grupul Eudaemons au trebuit toți să hotărască cât să parieze pe avantajul lor măsurat, iar o miză prea mică irosește avantajul, în timp ce o miză prea mare riscă ruina înainte ca avantajul să apară. Pentru un buzunarechipamentBuzunarUnul dintre cele 37 de compartimente numerotate ale rotorului. Se mai numește: locaș, cupă.Citește tot → care iese 1 din 30, Kelly spune 0,57% din buget pe rotire pe acel număr: cu $10.000, cam $57 pe rotire, pentru o creștere tipică de aproximativ 0,054% pe rotire, adică ×1,7 în 1.000 de rotiri. Câștigul mediu este de două ori mai mare, 0,11% pe rotire, dar Kelly țintește bugetul tipic, nu pe cel mediu, pe care câteva serii norocoase îl umflă. Jumătate de Kelly este alegerea practică obișnuită, pentru că estimarea avantajului este nesigură.
Tipic și mediu
Diferența dintre bugetul de joc tipic și cel mediu este mare. Ia un buzunar care iese în 1 caz din 25, un avantaj de 44%, cifra pe care o dă Thorp pentru dispozitivul său. Kelly pariază pe el 1,26% din bugetul de joc. După 1.000 de rotiri, bugetul tipic a crescut de aproximativ 11,5 ori, în timp ce media, trasă în sus de câteva serii foarte norocoase, a crescut de aproximativ 249 de ori. Dacă pariezi mai mult decât spune Kelly, media crește, iar rezultatul tipic scade: la o miză de două ori cea Kelly, bugetul tipic doar se dublează, iar la două ori și jumătate miza Kelly bugetul deja se micșorează, deși fiecare pariu are în continuare un avantaj de 44%. Dacă pariezi mai puțin, pierzi puțin: jumătate din miză păstrează aproximativ trei sferturi din creștere.
Când avantajul e o presupunere
Kelly presupune că avantajul este cunoscut. La masă el este estimat, iar estimarea e de obicei prea mare. Exemplul lui Epstein, construit pe cei 44% ai lui Thorp, este un număr ieșit de 49 de ori în 1.225 de rotiri pe o roată cu dublu zeroroatăZeroSingurul buzunar verde, pe care nu îl acoperă niciun pariu pe șanse simple, pe duzină sau pe coloană; sursa avantajului casei. Se mai numește: un singur zero, 0.Citește tot →: 1 dată din 25, un avantaj de 44%, o miză Kelly de 1,26%. Dar o roată corectă cu dublu zero are 38 de numere, iar cel mai frecvent dintre ele ajunge la 49 de ieșiri sau mai multe în 1.225 de rotiri cam o dată din nouă. Cel mai frecvent număr din orice înregistrare este și cel pe care norocul l-a ajutat cel mai mult, așa că până și un buzunar cu o abatere reală arată în înregistrare mai bine decât este: blestemul câștigătorului. Dacă buzunarul este de fapt fără abatere, miza Kelly este pur și simplu un pariu care pierde în medie 5,26%. Răspunsurile obișnuite sunt să pariezi o fracțiune din Kelly și să continui să numeri până când avantajul rezistă unei înregistrări noi (vezi Cum detectezi abaterea roții).
Oameni cu avantaj
A cunoaște avantajul nu înseamnă a-l folosi bine. Haghani și Dewey (2016) au dat câte $25 unui număr de 61 de persoane ca să parieze timp de o jumătate de oră pe o monedă despre care li s-a spus că iese cap în 60% din cazuri, cu câștigurile plafonate la $250 (jucătorii aflau de plafon doar când îl atingeau). Kelly spune să pariezi de fiecare dată 20% din bugetul de joc pe cap, iar autorii estimează că pariuri constante de 10–20% ar fi atins plafonul în aproximativ 95% din cazuri. Doar 21% dintre jucători au ajuns acolo. 28% au rămas fără bani, 18 dintre cei 61 au pariat tot pe o singură aruncare, aproximativ o treime au terminat sub cei $25 cu care începuseră, iar platabaniPlatăCe aduce un pariu câștigător, exprimat ca „X la 1”, pe lângă miza returnată.Citește tot → medie a fost de $91. Doar cinci dintre cei 61 auziseră de criteriul Kelly. Cu un avantaj, mărimea pariurilor decide dacă îl păstrezi; fără unul, ca la o roată corectă, nicio mărime nu ajută.
Ce să folosești în schimb
Fără un avantaj, dimensionarea este o chestiune de buget, nu de creștere: miza = cât ești dispus să cheltuiești pe rotire, calculată din bugetul pe oră și din ritmul mesei (pagina despre gestionarea bugetului). Contribuția lui Kelly pentru jucătorul obișnuit este claritatea răspunsului: zero. Tot ce mizezi peste zero este prețul jocului, ales de tine, nu optimizat de vreo formulă.
O notă despre Kelly fracționar și „gestionarea banilor”
Sistemele vândute drept „Kelly pentru ruletă”, care recomandă un procent fix din buget la fiecare pariu, sunt pariere cu miză fixăstrategieMiză fixăSă pariezi aceeași sumă la fiecare rotire. Reperul cu care se compară orice progresie.Citește tot → cu o miză care scade. Pierd 2,70% din rulajbaniRulajSuma totală pariată pe durata unei sesiuni sau a unei perioade, incluzând câștigurile pariate din nou. Se mai numește: handle, action.Citește tot → și, pentru că miza scade pe măsură ce pierzi, fac ruina lentă, nu improbabilă. Este o cale rezonabilă de a face un buget să țină mai mult; nu este Kelly, care ar spune să te oprești.
Formulă
Întrebări
Doar cu un avantaj măsurat, provenit de la o roată cu abaterelaboratorRoată cu abatereO roată ale cărei defecte fizice fac unele buzunare mai probabile decât 1/37. Rară, detectabilă numai cu mii de rotiri înregistrate.Citește tot → sau de la un dispozitiv de cronometrare. Nu pe o roată corectă.
Pentru că estimarea avantajului are erori, iar o miză prea mare costă mai mult decât una prea mică. Jumătate de Kelly dă trei sferturi din creștere la un sfert din varianțămatematicăVarianțăO măsură a cât de larg se împrăștie rezultatele în jurul valorii așteptate. Mare pentru numărul plin, mică pentru șansele simple.Citește tot →.
Nu. Kelly optimizează creșterea atunci când ai un avantaj. Gestionarea bugetului controlează cheltuiala atunci când nu ai niciunul.
Matematică distractivă
Încearcă mai întâi singur. Fiecare soluție este ascunsă; deschide-o când ești gata.
Dispozitivul de predicție al lui Thorp și Shannon dădea un avantaj de aproximativ 44%. Pe un singur număr prezis, Kelly spune să pariezi 1,26% din bugetul de jocbaniBuget de jocSuma totală pusă deoparte pentru joc. Gestionarea bugetului înseamnă să decizi cât din el riști pe pariu și pe sesiune.Citește tot →. Ce se întâmplă dacă același avantaj de 44% ar veni pe un pariu împărțit pe cinci numere vecine?
Arată soluția
Răspuns Atunci Kelly spune 7,1% din buget, iar bugetul crește de aproape șase ori mai repede: de aproximativ 1,25 milioane de ori în 1.000 de pariuri, față de aproximativ 11,5 ori.
Un număr plinpariuNumăr plinUn singur număr, plătește 35:1.Citește tot → cu un avantaj de 44% câștigă cu o șansă de 0,04, pentru că 36 × 0,04 = 1,44. Miza Kelly este avantajul împărțit la cotă: 0,44/35 = 1,26%. Creșterea tipică pe pariu este 0,04 × ln(1 + 35 × 0,0126) + 0,96 × ln(1 − 0,0126) ≈ 0,00244, deci 1.000 de pariuri înmulțesc bugetul cu aproximativ e^2,44 ≈ 11,5.
Împarte o miză pe cinci numere, iar pariul câștigă cu o șansă de 0,20 și plătește 36/5 pentru 1, adică 6,2 la 1: tot un avantaj de 44%, pentru că 0,2 × 7,2 = 1,44. Miza Kelly devine 0,44/6,2 = 7,10%, iar creșterea pe pariu 0,01404, de aproximativ 5,75 ori mai mare. În 1.000 de pariuri, asta înseamnă e^14,04, aproximativ 1,25 milioane.
Avantajul este același; oscilațiile sunt mai mici. Un pariu care câștigă o dată din cinci poate purta o parte mai mare din buget fără să riște ruina, iar creșterea Kelly răsplătește asta. Thorp (1984) folosește exemplul ca să arate de ce jucătorii care fac predicții pariază pe sectoareroatăSectorUn arc continuu de buzunare pe roată, spre deosebire de un grup de pe tabloul de joc.Citește tot →. În practică, cinci vecinipariuVeciniUn număr și cele două buzunare de pe fiecare parte a lui pe roată, cinci jetoane pe numere pline.Citește tot → au un avantaj puțin mai mic decât cel mai bun număr luat singur (vezi Joc cu avantaj).
Un jucător a găsit două buzunareechipamentBuzunarUnul dintre cele 37 de compartimente numerotate ale rotorului. Se mai numește: locaș, cupă.Citește tot → vecine care ies fiecare în 1 caz din 25, în loc de 1 din 37. Ar trebui să parieze pe splitulpariuSplitDouă numere alăturate, plătește 17:1.Citește tot → dintre ele, la 17 la 1, sau pe fiecare număr plin? Cât spune Kelly să parieze și cât de repede crește bugetul de joc față de un singur astfel de buzunar?
Arată soluția
Răspuns Nu contează: 2,59% din bugetul de joc pe split sau 1,29% pe fiecare număr. Bugetul tipic crește de aproximativ 155 de ori în 1.000 de rotiri, față de 11,5 ori cu un singur buzunar.
Splitul câștigă cu probabilitateamatematicăProbabilitateȘansa unui rezultat, de la 0 la 1 sau de la 0% la 100%. Un număr: 1/37 = 2,70%.Citește tot → 2/25 = 0,08 și plătește 17 la 1, deci returnează 18 × 0,08 = 1,44 pentru fiecare unitatebaniUnitateMiza de bază în care lucrează un sistem sau un jucător. Progresiile sunt descrise în unități ca să se aplice la orice masă.Citește tot → pariată: un avantaj de 44%, același ca al unui singur buzunar cu abatere. Miza Kelly este avantajul împărțit la cotă: 0,44/17 = 2,59%.
Două pariuri pe număr plin de câte 1,29% dau exact aceleași rezultate. Când iese oricare dintre numere, un jetonbaniJetonO piesă care reprezintă o sumă fixă, pusă pe tabloul de joc pentru a face un pariu. Se mai numește: cheque.Citește tot → câștigă 35 la 1, iar celălalt se pierde, adică net 34 × 1,29% = 44% din bugetul de joc, cât plătește splitul; când nu iese niciunul, se pierd amândouă.
Creșterea pe rotire este 0,00505, față de 0,00244 pentru un singur buzunar, deci în 1.000 de rotiri bugetul tipic crește de e^5,046 ≈ 155 de ori, nu de e^2,44 ≈ 11,5 ori. Două numere bune valorează mult mai mult decât de două ori unul, motiv pentru care jucătorii care caută abateri pariază pe grupuri de numere. Thorp (1984) face aceeași comparație.
Pauză de umor

Miza optimă pentru creștere la ruletă este un număr pe care îl știe toată lumea.
Surse
- Kelly, J. L. “A new interpretation of information rate.”
- Breiman, L. “Optimal gambling systems for favorable games.”
- Thorp, E. O. “Optimal gambling systems for favorable games.”
- Thorp, E. O. The Mathematics of Gambling.
- Epstein, R. A. The Theory of Gambling and Statistical Logic, 2nd ed.
- Taylor, D. G. Games, Gambling, and Probability: An Introduction to Mathematics, 2nd ed.
- Ethier, S. N. The Doctrine of Chances: Probabilistic Aspects of Gambling.
- Haghani, V. & Dewey, R. “Rational decision-making under uncertainty: observed betting patterns on a biased coin.”