Omul care a spart banca

Cine era

Charles Deville Wells (1841–1922) a fost inginer și escroc în serie, care strângea bani de la investitori pentru invenții inexistente. În iulie 1891 a ajuns la Monte Carlo cu £4.000 din asemenea bani. În cinci zile a spart banca, epuizând rezerva de numerar a unei mese, de mai multe ori și a plecat, după propria relatare, cu aproximativ £40.000, câteva milioane de lire sterline în banii de azi.

Ruleta de la Monte Carlo

Ce a făcut de fapt

A spus că are un sistem infailibil și nu a spus niciodată care era. Martorii nu au văzut niciun tipar evident în jocul lui și nicio relatare de încredere nu numește o metodă; MartingalestrategieMartingaleProgresie care dublează pariul după fiecare pierdere. Vezi secțiunea Strategie pentru ce face și ce nu face.Citește tot →, asociat des cu numele lui, este o presupunere. Nici nu prea contează: orice sistem pe tabloul de jocechipamentTablou de jocGrila de pariere tipărită pe masă. Se mai numește: masă, postav, pânză.Citește tot → are aceeași valoare așteptatămatematicăValoare așteptatăRezultatul mediu pe pariu pe termen lung. −1/37 din miză pentru orice pariu european standard.Citește tot →, deci orice ar fi făcut, rezultatul a fost o serie lungă de noroc. ProbabilitateamatematicăProbabilitateȘansa unui rezultat, de la 0 la 1 sau de la 0% la 100%. Un număr: 1/37 = 2,70%.Citește tot → unei serii de noroc la fel de lungi ca a lui este mică pentru orice jucător luat individual și mare pentru miile care trec printr-un cazinou într-un sezon. Cineva avea să fie Wells. A fost Wells.

Cântecul

„The Man Who Broke the Bank at Monte Carlo” (1892) de Fred Gilbert, cântat de Charles Coborn, a fost un succes enorm în music-hall-urile londoneze și a trecut în America. Naratorul lui se plimbă semeț pe bulevard, cu aer independent, iar expresia „a sparge banca” înseamnă de atunci un câștig spectaculos. Cântecul nu pomenește a doua vizită.

A doua vizită și după

Wells a revenit în toamna aceluiași an și a câștigat din nou, apoi a pierdut o parte din bani la o vizită din iarna 1891–92. A cheltuit mult, din banii investitorilor, pe un iaht de lux, Palais Royale, care n-a ajuns niciodată la Monte Carlo. La sfârșitul lui 1892, poliția franceză l-a reținut la Le Havre, iar în martie 1893 un tribunal din Londra l-a condamnat la opt ani de muncă silnică pentru fraudă. A fost eliberat în 1899, a primit încă trei ani în 1906 pentru o altă fraudă, iar în jurul lui 1911 a condus la Paris o bancă falsă care promitea 1% pe zi, ceea ce l-a dus într-o închisoare franceză. A murit la Londra în 1922. Cazinoul, care plătise £40.000 în 1891 și primise mai mult decât atât în publicitate, a ieșit foarte bine din povestea cu el.

De ce contează povestea

Este cel mai clar caz de sistem care „funcționează” și apoi nu mai funcționează. Sistemul nu a făcut nimic niciuna dintre dăți; norocul a venit și a plecat, așa cum spun paginile despre varianțămatematicăVarianțăO măsură a cât de larg se împrăștie rezultatele în jurul valorii așteptate. Mare pentru numărul plin, mică pentru șansele simple.Citește tot → că trebuie să se întâmple. Cazinoul a pierdut o săptămână și a câștigat o legendă. Fiecare sistem vândut de atunci are un Wells printre mărturii și fiecare are o a doua vizită pe care mărturia nu o pomenește.

Întrebări