Istoria sistemelor de ruletă

Martingale

Numele vine din argoul provensal al jocurilor de noroc (à la martegalo, „în felul locuitorilor din Martigues”, care erau proverbial de nesăbuiți) pentru un pariu de dublare, înregistrat în dicționarele franceze din anii 1760. Thorp (1984), după American Heritage Dictionary, dă și o a doua explicație populară: locuitorii din Martigues erau luați în râs pentru obiceiurile lor ciudate, printre care acela de a-și lega pantalonii la spate, așa că expresia a ajuns să însemne „într-un fel ridicol”. Era deja o poveste de avertizare în Parisul secolului al XVIII-lea: Casanova descrie cum a pierdut o avere dublând la faro la Veneția, în anii 1750. Matematica motivului pentru care eșuează, limita meseimasăLimita meseiPariul minim și pariul maxim permise. Maximul este cel care oprește progresiile cu dublare.Citește tot → și bugetul de jocbaniBuget de jocSuma totală pusă deoparte pentru joc. Gestionarea bugetului înseamnă să decizi cât din el riști pe pariu și pe sesiune.Citește tot → finit, era înțeleasă până în anii 1770. În teoria probabilitățilormatematicăProbabilitateȘansa unui rezultat, de la 0 la 1 sau de la 0% la 100%. Un număr: 1/37 = 2,70%.Citește tot →, „martingalestrategieMartingaleProgresie care dublează pariul după fiecare pierdere. Vezi secțiunea Strategie pentru ce face și ce nu face.Citește tot →” a devenit în anii 1930 un termen tehnic pentru un joc echitabilmatematicăJoc echitabilUn joc în care niciuna dintre părți nu are avantaj: fiecare pariu are valoarea așteptată zero.Citește tot →, ceea ce este singurul lucru care Martingale-ul de la ruletă nu este.

Limitele mesei la ruletă

D’Alembert

Jean le Rond d’Alembert a susținut în Encyclopédie (1754) că, după o serie de „cap”, „pajura” devenea mai probabilă, o formulare timpurie a erorii jucătorului făcută de un matematician de frunte. Sistemul de pariere care adaugă o unitatebaniUnitateMiza de bază în care lucrează un sistem sau un jucător. Progresiile sunt descrise în unități ca să se aplice la orice masă.Citește tot → după o pierdere și scoate una după un câștig i-a primit numele de la jucători de mai târziu, care împărtășeau convingerea. El nu l-a propus și, în zilele lui mai bune, l-ar fi respins.

D'Alembert

Labouchère

Henry LabouchèrestrategieLabouchèreSistem de anulare: scrii o linie de numere, pariezi suma celor două capete, le tai după un câștig, adaugi miza pierdută după o pierdere.Citește tot → (1831–1912), ziarist, proprietar de teatru și deputat liberal, a popularizat sistemul cu anulări în societatea londoneză în anii 1870 și, se spune, l-a folosit la Monte Carlo. Metoda, scrierea unei linii de numere și parierea sumei capetelor, îl precede. Numele lui s-a prins pentru că era celebru pentru alte lucruri și pentru că sistemul are rara proprietate de a funcționa de obicei, ceea ce l-a făcut subiect de conversație la cină.

Ruleta de la Monte CarloLabouchère

Secolul al XX-lea

FibonaccistrategieFibonacciProgresie care urmează șirul 1, 1, 2, 3, 5, 8, 13…: un pas înainte după o pierdere, doi pași înapoi după un câștig.Citește tot → și ParolistrategieParoliProgresie pozitivă: dublezi după un câștig, resetezi după o pierdere sau după trei câștiguri la rând. Se mai numește: Martingale invers.Citește tot → au intrat în manualele de jocuri de noroc în jurul lui 1900. Mijlocul secolului a adus sisteme vândute prin poștă, fiecare cu o mărturie și o garanție de returnare a banilor, și primele simulări pe computer, care au arătat ceea ce spunea deja matematica. Demonstrația că niciun sistem nu poate funcționa exista deja: Joseph Doob (1936) și Paul Halmos (1939) au arătat că nicio regulă care alege când și cât pariezi nu schimbă rezultatul așteptat al unui joc echitabil sau nefavorabil, iar sinteza lui Thorp din 1969 a formulat condițiile în forma în care le întâlnesc jucătorii. De atunci sistemele nu s-au schimbat; marketingul s-a mutat de la pliante la video.

Mit: sistemele înving roataFibonacci

De ce supraviețuiesc

Un sistem îi dă jucătorului ceva de făcut și o poveste de spus. Majoritatea sesiunilor, în majoritatea sistemelor, se încheie cu un mic câștig, ceea ce este o poveste mai bună decât aritmetica. Sesiunile pierzătoare sunt mai rare și rămân în memorie ca ghinion. Marketingul nu trebuie să mintă despre șanse; trebuie doar să arate o sesiune câștigătoare, și sunt destule. Contraargumentul, 2,70% din rulajbaniRulajSuma totală pariată pe durata unei sesiuni sau a unei perioade, incluzând câștigurile pariate din nou. Se mai numește: handle, action.Citește tot →, există din 1796 și nu a fost niciodată la fel de convingător ca o seară norocoasă.

Sisteme de vânzare

Comerțul din secolul al XX-lea a adăugat scheme proprii, fiecare o nouă aranjare a acelorași pariuri negative. Phase One se vindea cu $25 plus 10% din câștigurile cumpărătorului, cu un Phase Two promis după plata a $500 și un „Inner Circle” la $5.000. Niciunul nu schimbă aritmetica: valoarea așteptatămatematicăValoare așteptatăRezultatul mediu pe pariu pe termen lung. −1/37 din miză pentru orice pariu european standard.Citește tot → a unei serii de pariuri este suma valorilor lor așteptate.

Cel care nu este un sistem

Regulile de oprire: hotărârea dinainte a cât să pierzi sau să câștigi și plecarea. Sunt adesea vândute ca parte dintr-un sistem și sunt singura parte care face ceva, pentru că reduc rulajul. Nu au un omonim, ceea ce se potrivește.

Întrebări